Mașina mea preferată – Porsche 718

De-acum știu care este mașina mea preferată.

M-am gândit mult la asta.

M-am decis și răzgândit de zeci de ori. Dar este decizia finală. Nu mai dau înapoi.

Și am pe ce să mă bazez. După sute de mii de kilometri în peste 500 de mașini de test și mii de tururi pe circuite ca Portimao, Hungaroring sau AMCKART din Pipera, pot să dau un verdict:

Porsche 718. Indiferent de versiune. Nu-mi pasă că este mai ieftin decât Macan, nu-mi pasă că e cât un VW Bettle. Și nu-mi pasă că nu are locuri în spate. Ah, și că sistemul de infotainment are un ecran puțin mai mare decât cel de pe smartwatch-ul meu. Pentru mine este un supercar.

Suficient de puternic cât să-l facă un Porsche, dar suficient de potolit cât să nu te omoare dacă nu ești atent ori dacă apar trei picături de ploaie în drum spre Dristor Kebap. Dacă ai Cabrio, e cu atât mai mișto. O sa faci insolație în mașina pentru care ai trudit ani de muncă la schimb cu ore puține de somn. Și investiția făcută la timp în Doge.

Am avut ocazia să merg de curând pe circuitul Motorpark, din Adâncata, cu două exemplare: 718 și 718 GTS în varianta cabrio. Mulțumesc lui Mircea Căpățînă de la SmartBill și Mihai Rotaru de la UrbanAir. Ei sunt proprietarii de drept ai bolizilor și i-am ajutat să înțeleagă mai bine limitele mașinilor lor. Limită pe care am descoperit-o împreună, o spun sincer. Și asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de mașină.

Și nu e ușor să înțelegi unde este limita ei.

E ceva nefiresc la felul în care se simte mașina. Să nu uităm că este cea mai accesibilă mașină cu motor central. Este foarte ușoară și foarte scurtă și îngustă. E ca și cum ai îmbrăca un costum cambrat acum un an dar te-ai mai îngrășat un pic între timp.

Motorul, boxer, simplu de 2 sau 2,5 litri (GTS), trage constant și pare că nu-și pierde din suflu în treptele mai înalte. Cutia schimbă fantastic mai ales pe retrogradare, nu am simțit limitatarea de treaptă inferioară. Uneori am lăsat-o pe ea să schimbe în treptele superioare, dar retrogradarea a făcut-o așa cum am vrut eu.

Despre direcție aș mai putea vorbi încă vreo 2-3 zile. Mereu am fost fanul sistemului de direcție de pe Porsche. Face roata să vireze ca niciuna pe Pământ. Glumesc, dar e ceva natural în fiecare viraj. Răspunde de fiecare dată exact cât vrei și cum vrei, fără să apară intermitențe în proces. Simți atunci când fața devine mult prea ușoară, dacă te arunci curajos în viraj. Dacă ești în proces de supravirare, volanul pleacă ușor în direcția opusă. Chiar dacă este super-asistată, încă mai e ceva mecanic în proces.

Câlcâiul lui Ahile? Aș putea spune frânele. Rezistă bine la câteva tururi dar parcă le-aș fi vrut un pic mai curajos. Kudos totuși pentru cum se simte pedala de frână. O poți modula extrem de ușor pentru diverse scenarii de condus agresiv. Nu sunt rele, dar cred că ar fi mers un pic mai mari.

Ce e interesant e diferența de comportament între un 718 și Cabrio GTS. Dincolo de cei 65CP, GTS-ul e muuult mai flexibil, parcă spatele vine cu un pic de întârziere peste tine, în mijlocul virajului, ca și cum ai avea jumătate de mașină legată ca un troleibuz lung, cu burduf. Ai nevoie de un pic de timp să îți înveți creierul că “așa face ele, dom’le”. Și n-o spun ca pe ceva negativ, ba din contră, face mașina mult mai previzibilă și mai distractivă. 718 simplu e mult mai sobru, stă plantat fantastic la asfalt și foarte greu poți să forțezi o gresală cu el. Iartă mai ceva ca preotul care spovedește.

Rămâi pe aproape. Vreau să-ți povestesc despre cealaltă mașină preferată: BMW 1M.